Dintre obiectivele turistice ale Orșovei se remarcă:
-Biserica Catolică - cu o arhitectură unică în Europa;
-Mânăstirea „Sfânta Ana” – ctitorie a ziaristului interbelic Pamfil Şeicaru, cavaler al Ordinului “Mihai Viteazu” – prăznuită la data de 25 iulie.
Orsova veche
Orşova veche, construită pe locul castrului roman „Dierna”, aflată astăzi sub apele lacului de acumulare „Porţile de Fier”, dăinuie în memoria orşovenilor cu o arhitectură aparte, cu tot ce a oferit istoria şi natura acestui loc binecuvântat.
Istoria zonei, strâns legată de cea a Clisurii Dunării prin vestigiile arheologice descoperite (unelte de piatră, topoare de cupru, un ac de bronz cu tija torsionată, unelte şi arme din epoca fierului, materiale ceramice, denari şi imitaţii după denarii republicani romani, …) dovedeşte prezenţa omului aici încă din paleolitic.
Unii istorici cred că zorii localităţii de la poarta vestitelor „Cazane” s-ar datora lui Traian prin construirea castrului Dierna. „Denumirea castrului Dierna ar putea proveni din latină, semnificând „despicare”, aşa cum scrie pe Tabula Traiană, respectiv că Traian a deschis drum prin defileul Dunării, pe câţiva kilometri de porţiune dificilă, prin despicarea munţilor” (A. Botu, „Despre castrul, fortul, cetatea Dierna” din revista Conexiuni nr. 20/2006).
(Traducerea de pe Tabula Traiana o găsiţi în pagina Clisura Dunării)
Perioada de înflorire a Diernei romane este considerată pe vremea împăratului Lucius Septimius Severus. El ridică localitatea la rangul de municipiu în 193 dHr.
„Importanţa excepţională a fortificaţiei de la Dierna este dată de situarea sa la vărsarea Cernei în Dunăre, unde putea stopa eventualele pătrunderi în Imperiu prin vadul de aici. Susţinută de pe malul sudic de fortificaţia de la Transdierna, se pare că nu era dependentă de aceasta, ci invers. Posesoare a unei oficine militare proprii, Dierna nu putea constitui un simplu apendice nord-dunărean al Imperiului. Cărămizile ştampilate cu sigla DRPDIERNA se găsesc răspândite pe un mare areal atât la nordul cât şi la sudul Dunării.” (D. Benea, în Banatica, III, 1975).
Distrugerea fortificaţiei Dierna a survenit la sfârşitul secolului al IV-lea, concluzie la care au ajuns istoricii datorită întreruperii circulaţiei monetare, deşi unii cred că o refacere a sa ar fi fost posibilă până în secolul al VI-lea.
În secolul al XIII-lea, după distrugerea ei de către tătari (1241), regăsim în Orşova, un avanpost maghiar, o fortificaţie puternică – declarată „cetate regească”.
Datorită aşezării strategice, Tisierna – Dierna – Zernes – Urscia – Orşova a fost câmp de dispută timp de câteva secole: în 1524 a fost cucerită de turci, în 1688 de austrieci, apoi recucerită de turci, iar în 1790 trece sub dominaţie austriacă prin Pacea de la Sistov.
În secolul al XIX-lea, fosta localitate de pescari şi agricultori era în plină dezvoltare simţindu-se din plin influenţele occidentale: instituţii de învăţământ, societăţi culturale, viaţă artistică, presă, agenţii de navigaţie, şantier de reparaţii navale, oficiu telegrafic, circumscripţie medicală, notariat, …
Primul război mondial, etapa marilor bătălii de la Cerna şi Alion, sub comanda generalului Ion Dragalina, aduce eliberarea localităţii care la 5 mai 1919 este integrată României; şi în cel de al II-lea război mondial, Orşova cunoaşte zile însângerate de luptă pentru eliberare.
Oraşul Orşova (oraş din 1923) – centru de raion în regiunea Banat (1954 – 1968) – prin noua împărţire administrativ-teritorială din 1968, este inclus în judeţul Mehedinţi, iar în 1966 începe strămutarea lui ca urmare a construirii Hidrocentralei „Porţile de Fier”.
Ada-Kaleh
Situată la 3 Km în aval de Orşova, denumită şi Saan, Carolina, Rusava sau insula Orşova, Ada-Kaleh era o enclavă turcească în 1923 când a ales unirea cu România. Avea o moschee, alei întortocheate şi un fort din 1699 disputat de turci şi de austrieci de-a lungul timpului.
