joi, 18 martie 2010

Prietena mea, veverita

”Sciurus
Veverita (Sciurus vulgaris)

          Aproape de fiecare data cand intru in padurea de langa casa sunt intampinata de o veverita cu blana neagra si pete albe pe piept, cu coada stufoasa si lunga, zglobie, care ma impresioneaza cu acrobatiile facute printre crengi. Uneori ne intalnim si la cules de alune sau de castane comestibile, iar harnicia uneia isi spune cuvantul in cantitatea de recolta ramasa celeilalte - desigur glumesc, este suficienta pentru fiecare.
          Am vrut de multe ori sa o fac vedeta, o cautam cu privirea printre ramuri si cu aparatul foto pregatit, dar ea ma urmarea de la distanta de pe alte crengi, iar in momentul in care o localizam disparea. Se lasa greu fotografiată, și totuși...

Prietena mea, veverita

      Ieri, in plimbarea mea prin padure am sperat s-o reintalnesc. Nu s-a lasat mult asteptata, dar parea mai sfioasa ca niciodata. Se pare ca incercam amandoua sa ne bucuram de primavara, de renasterea naturii, ...iar timiditatea ei sporita mi-am explicat-o in momentul in care am inaintat pe alee. Indignarea si intristarea au pus stapanire pe mine, m-am simtit ca o picatura pierduta in oceanul nepasarii la dezastrul facut de inconstienta omului :
...copaci taiati, si gandul mi-a zburat la prietena mea, veverita, care va fi privata, in curand, de zbenguiala si de hrana;

Copaci taiati
Plamanii Terrei

...gunoaie imprastiate pe toate vaile, din prostia turistilor, dar si a autoritatilor, care pe langa aspectul dezolant sunt si un focar de infectie. Se pare ca uitam de avertizarile oamenilor de stiinta care spun ca pungile de plastic se degradeaza in aproximativ 450 de ani, iar polistirenul si sticla niciodata. Acestea vor ramane marturie a ”civilizatiei” noastre peste timp. Urmasii vor putea amenaja ”in aer liber” (daca va mai fi la liber) muzee peste muzee cu preferintele  noastre culinare si cu felul nostru de trai.

Gunoaie - vor putea fi vazute si dupa ce... eu si veverita nu vom mai fi

Iar exemplele inconstientei umane ar putea continua.

***
Sa inchei, totusi, cu cateva imagini optimiste facute in timpul plimbarii:

Printre crengi uscate zambeste Primavara

Izvor

mesteacan
Mesteacan





7 comentarii:

  1. daca am avea putin respect pentru noi nu am lasa asa gunoaie in urma...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nota 10 pentru fotografia cu mesteacanul. Cat despre nepasare si ignoranta, ce sa zic?! Cand vad asemenea lucruri imi dau seama ca: meritam sa disparem ca specie! Si nu glumesc cand zic asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Claudia Salut! Ai un premiu pe blog-ul meu, puteţi colecta Salutări

    RăspundețiȘtergere

***

Fotografia - arta exprimarii vizuale - comunica, poate mai mult decat cuvintele, impresii, stari, emotii despre o pasiune, un subiect,... si inregistreaza mai multe detalii decat o poate face mintea.